MUZEUL DE LA MĂNĂSTIREA MĂGINA
Ana Dumitran, curator la Muzeul Național din Alba Iulia, România
articol apărut în 2015
Mănăstirea Măgina – străvechi lăcaș de rugăciune și una din pietrele de temelie ale învățământului românesc transilvănean – și-a completat de curând misiunea pastorală cu una cultural-educativă, în spiritul trecutului său ca centru de învățământ și în spiritul acestui prezent tot mai interesat de promovarea patrimoniului național. Rod al strădaniei părintelui stareț Serafim Crucianu, micul muzeu, amenajat într-o casă moțească a cărei salvare de la pieire de asemenea i se datorează, îmbină în modul cel mai armonios simplitatea arhitecturii cu modalitatea de expunere, în vitrine ingenios concepute de însăși Sfinția Sa, în care bătrânele cărți din care s-au intonat odinioară sfintele slujbe în biserica multiseculară din imediata vecinătate așteaptă acum o binemeritată admirație din partea vizitatorilor. Vedeta se vrea a fi Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam, tipărită la Iași în 1643, păstrată fragmentar din cauza numărului infinit de dăți în care a fost deschisă spre lectură. Nu mai puțin prețios este Chiriacodromionul editat la București în 1732 ori Strastnicul tipărit la Blaj în 1753 și chiar Propovedaniile lui Petru Maior, care au văzut lumina în tipografia de la Buda în 1809 și 1811, căci aducerea lor din toate provinciile românești a prefigurat la Măgina unitatea politică posibilă abia la 1918.
Ochiul privitorului este invitat să admire și alte fragmente ale zestrei artistice care a făcut cândva cinste bisericii de la Măgina și celor din vecinătate, de la Mirăslău și Poiana Aiudului, și care sunt acum restituite rostului lor de a-l face prezent pe Dumnezeu, după ce decenii lungi au fost abandonate uitării. Câteva icoane pictate pe sticlă la Nicula, un fragment de dulap-proscomidiar din 1824, doi prapori ale căror reprezentări e posibil să se datoreze marelui artist Octavian Smigelschi și un rând de uși împărătești asigură un cadru adecvat și plăcut celui care vrea să afle mai multe despre istoricul Mănăstirii, răsfoind documentele din 1782-1927 sau studiind fotografiile realizate în timpul săpăturilor arheologice din 2008. Piesa de rezistență a acestui trecut este engolpionul databil în 1250-1300, a cărui prezență, chiar și în formă de copie, emoționează prin raritate și prin vechimea atestării misiunii creștine la Măgina.
Ambientul cald asigurat de casa recunoscătoare pentru că a fost salvată și restaurată, vecinătatea bisericii cu atestare arheologică din 1570, cadrul natural și ospitalitatea Mănăstirii sunt tot atâtea motive pentru un popas la muzeul de la Măgina, ocazional sau pentru a asista la întrunirile duhovnicești organizate în ultima sâmbătă a fiecărei luni, având ca subiecte probleme dintre cele mai acute ale existenței noastre cotidiene, minunate inițiative ale părintelui stareț, care reînvie astfel școala în care au luat lumină sufletească atâtea generații, dovedind că Cuvântul înțelepciunii nu e niciodată epuizabil.
CASA MUZEU DE LA MĂNĂSTIREA MĂGINA – UN CONCEPT UNITAR
Dr. Simona Teodora Roșca, membru ICOM
articol apărut în Ziarul Lumina, 30 Iunie 2015
Casa muzeu de la Mănăstirea Măgina, un concept unitar (ziarullumina.ro)
Cine ajunge la mănăstirea Sfânta Treime de la Măgina, aflată în proximitatea orașului Aiud, la capătul drumului paralel cu Valea Măgina, cu o deschidere panoramică spre dealurile din jur, va vedea în livada mănăstirii o casă din vremea străbunicilor. Este o casă țărănească, având acoperiș în pante mari, remontată bucată cu bucată sau, mai bine zis, bârnă cu bârnă, așezată pe o temelie din piatră de râu și acoperită cu șiță. Stilul minimalist pentru viziunea omului contemporan este, de fapt, specific zonei, adaptat condițiilor de mediu și habituale din secolele trecute.
Tăvănită cu bârne de lemn și văruită în alb, casa are două odăi: tinda de intrare, cu ușa masivă, adaptată funcțional noului obiectiv, decorată cu elemente de feronerie, și camera propriu zisă, cu geamuri mici, cu ochiuri de geam îmbinate după structura crucii și obloane. Devenite săli de muzeu, în prima dintre acestea sunt expuse icoane vechi pe lemn și sticlă, precum și alte obiecte de referință istorică, din colecția mănăstirii, iar în a doua sală, care dobândește impresia unei extensii spațiale, datorată în parte și mobilierului specific, cărți de cult sau cu caracter teologic, aparținând fondului mănăstirii.
Cum deschizi ușa casei, în lumina soarelui, înainte ca ochii să fie obișnuiți cu trecerea în spațiul interior cu ecleraj discret, înainte chiar de a aprinde lampa, vei vedea un mic monument alb, sculptat în memoria primei școli românești din zona Alba, atestată aici, la mănăstirea Măgina, din 1611. Ridicând ochii mai sus, o bijuterie – copia unei cruci duble relicvar: engolpion, datată pentru a doua jumătate a secolului XIII – decoperită în timpul săpăturilor arheologice din acest sit, îți va aminti de multele secole trecute.
Celelalte exponate din prima sală sunt: icoane pe sticlă (ex. Sfântul Nicolae, Nicula, prima jumătate a sec. XIX), icoane pe lemn (ex. fragment de dulap proscomidiar, Mirăslău, pictori Vasile Ban și Porfirie Șarlea din Feisa, 1824), prapori (ex. Maica Domnului Hodighitria, Poiana Aiudului, atribuire lui Octavian Smigelschi, înc. sec. XIX), precum și o sabie de cavalerie, a cărei istorie se leagă de luptele ce s-au purtat aici în timpul revoluției de la 1848-1849; prezentarea fiind completată de câteva documente referitoare la mănăstirea Măgina, din perioada 1728-1927 și fotografii de la săpăturile arheologice.
În a doua sală, care te întâmpină cu o maiestate aparte, de-a lungul pereților a fost conceput un mobilier cu vitrine suspendate, în care este așezată cealaltă parte din comoara liturgică a mănăstirii, cărți, precum: Kiriacodromion (1732, București), Cazania (1792, Râmnic) și fragment din Cazania lui Varlaam (1643, Iași), Evanghelie (1743,București), Strastnic (1753, Blaj), Ioan Zlataust: Mărgăritarul (1746, București), Petru Maior: Predici (1811, Buda) ș.a.
Muzeul a fost sfințit de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei și inaugurat împreună cu părintele stareț Serafim Crucianu, în prezența credincioșilor veniți la hramul Sfintei Treimi din 1 iunie 2015.
Această veche casă din livadă este mai recentă totuși decât biserica mănăstirii, atestată documentar înainte de 1570. Câteva date despre istoricul acestui așezământ, precum și despre activitățile mănăstirii, pot fi găsite la adresa: manastireamagina.blogspot.ro. Dacă ajungeți să vizitați muzeul mănăstirii Măgina în ultima sâmbătă din lună, veți putea asista și la întrunirile duhovnicești organizate aici.