Istoric

Biserica Mănăstirii Măgina a fost construită înainte de anul 1570, conform istoricului Gheorghe Petrov, specialist în arheologia bisericilor şi cimitirelor medievale din Transilvania.Informaţii documentare vechi despre Mănăstirea Măgina avem atât din Şematismul de la Blaj unde este consemnată existenţa mănăstirii la anul 1611 cât şi din însemnarea făcută la data de 15 iunie 1713 pe Cazania lui Varlaam.

La Mănăstirea Măgina a funcţionat prima şcoală în limba română din judeţul Alba, încă din 1611 (conform prof. Nicolae Albu, în rev. Apulum, XIV, 1976, pp. 469-470 ), şi este consemnată în Decretele Imperiale din 24 august 1784 şi cel din aprilie nr. 2065/1785, date de împăratul Iosif al II-lea, înscriindu-se între cele 11 şcoli ”împărătești” din Transilvania.

Mănăstirea Măgina mai este cunoscută şi pentru luptele purtate în acest loc (deoarece mănăstirea era o mică fortăreaţă apărată de un zid de piatră cu înălţimea de 4 m), în anii revoluţiei de la 1848-1849, între oastea condusă de tribunul Simion Prodan Probul şi nobilimea Maghiară din Aiud.

În anul 1848 Avram Iancu trimite pe tribunul Simion Prodan Probul pentru a organiza o tabără militară la Mănăstirea Măgina în vederea apărării „republicii ţărăneşti” din munţii din latura de răsărit. 

La 22 octombrie 1849 tabăra de la Mănăstirea Măgina a fost atacată de oastea nobiliară din Aiud condusă de comiţii Banfy şi Kemeny, care au ars mănăstirea, dar monahii au reuşit, în 1855, să repună în funcţiune atât biserica cât şi binecunoscuta şcoală.

În curtea interioară a mănăstirii (spaţiul dintre biserică şi zidul de piatră împrejmuitor) s-au descoperit 23 de morminte. Inventarul recuperat de la morminte se compune din monede medievale de argint din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, emise în vremea lui Ferdinand I de Habsburg (1526-1564), Maximilian II, Matias II, Gabriel Bathory şi Leopold I, două cruci pectorale cu imagini incizat şi în relief, şi multe alte obiecte.