Atestare documentara

  Despre data infiintarii satului Magina exista o insemnare pe un minei al lunii mai, in care se spune ca satul ar fi luat fiinta pe la anul 1288. Credem ca aceasta insemnare este intemeiata, intrucat apare sub numele de MWRSYNOHAZA la anul 1333.

  La 5 mai 1334 este amintit in Registrele de la Oradea in care apar parohiile roman-catolice din Transilvania si obolul datorat papalitatii. Printre parohiile care au achitat est amintita si MUSNA, avand paroh pe Hermann. Acesta a achitat o jumatate de marca in bani vechi, episcopiei romano-catolice din Alba lulia.

  La anul 1461 MUSZNAHAZA platea CENSUS QUINQUAGESIMALIS specific numai satelor cu populatie curat romaneasca. In anul 1505, Magina este mentionata cu numele de MWZSYNAHAZA, fiind tot in posesia Episcopiei romano-catolice din Alba lulia. La 3 septembrie 1565 regele porunceste punerea lui Melchior Margay, parcalabul cetatii Gurghiului, in stapanirea posesiunii Magina. Dupa cum am vazut din datele prezentate pana acum, satul Magina a fost posesie a capitlului Transilvaniei intre secolele XIV-XVI.

  Prima scoala din zona Aiudului mentionata în documentele vremii a functionat pe langa manastirea din Magina inca din anul 1611 cu predare în limba româna. (www.aiudonline.ro)

  La data de 24 iunie 1620, Gabriel Bethlen ii daruieste lui Szekely Mozes posesiunea Magina, pentru servicii militare credincioase, care in urma infidelitatii lui Cseszeliczki Boldizsor a devenit proprietatea vistieriei. In anul 16298, principele Transilvaniei, acelasi Gabiei Bethlen da Colegiului din Alba lulia, orasul Aiud cu toate veniturile lui, impreuna cu documentele din Miraslau, Aiudul de Sus, Decea si Magina cu toate veniturile si teritoriile lor.

Descoperiri arheologice

  S-au facut cercetari pe teritoriul satului de-a lungul secolului XX. Din ceea ce s-a descoperit prezentam mai jos urmatoarele:
Se pare ca au existat morminte vechi, fara indicatia locului de descoperire si a epocii din care provin. In anul 1935 pe dealul Dalma, situat intre vii, la nord-est de sat, cu ocazia rigolei la vie, satenii Vasile Groza, Vasile Rusu si Octavian Cacovean au descoperit mai multe morminte de inhumatie. Inventarul funerar se compune din vase cu toarta, strachini, un pumnal, o sabie si un amnar din fier. Datarea pieselor este neprecizata. In toamna anului 1972 cu ocazia unor lucrari de nivelare, in curtea lui Sas Cornel de pe strada Poiana Codrului nr. 1, s-a distrus un mormant ce continea un schelet uman si oase de cal. Din inventarul funerar s-au recuperat doua scarite si un varf de lance de fier. Se pare ca au fost descoperite si cateva margele de lut care s-au pierdut. Mormantul este atribuit unui avar si datat la sfarsitul secolului VII si inceputul celui urmator, in aceeasi zona s-au facut si alte descoperiri ce inica existenta aici a unui cimitir ce era amplasat pe partea estica a Dealului Ples, in partea stanga a soselei Magina-Aiud.
  In anul 1975, invatatorul Vasile Ilisiu a descoperit la suprafata in locul numit Paraul Cansorului, un topor de piatra perforat. Azi se afla la muzeul din Alba lulia.

Istoricul manastirii

  Satul Magina a luat nastere in partea dinspre apus a asezarii sale actuale, lucru firesc in conditiile vitrege de atunci, fiind la adapost in imediata apropiere a unei paduri masive. Lucrul acesta e adeverit si de faptul ca aici se afla si biserica veche a satului. Despre ea stim ca a fost zidita la anul 1611. Stirea nu este sigura, intrucat apare pentru prima data in Sematismul de la Blaj din anul 1835, unde se spune "parochia una cum monasterio erecta 1611" [o parohie cu manastire ridicata la 1611]. Nu stim de unde au preluat aceasta stire autorii Sematismului, la fel de nedumeriti fiind si autorii de mai tarziu. Cert este ca de ta Manastirea Magina provenea un clopot datat 1665, care a fost folosit de biserica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, mutata in 1820 in localitatea Decea.

  Biserica va fi fost construita de credinciosii din sat si a servit ca biserica ortodoxa pana la 1700. E asezata pe o terasa, in vatra satului si are forma de nava. E zidita din piatra, cu temelia din piatra, are turnul din lemn si acoperita cu sindrila.
Este construita in stil vechi ardelenesc de nuanta locala. Manastirea avea si dreptul de a ocroti pe cei ce doreau sa scape de serviciul militar, in cuprinsul ei nemaifiind urmariti.

  Prima stire clara despre existenta manastirii o avem dintr-o insemnare de pe o Cazanie a lui Varlaam (lasi, 1643), din care reiese a la 15 iunie 1713, calugarii de la manastirea Magina au vandut cartea la targul Aiudului, lui Dumitrascu din Sangeorz (langa Tg. Mures), iar acesta, in aceeasi zi, a vandut-o preotului loan din Sidrias pentru "17 florinti si doua mierta de grau". in conscriptia episcopului loan Inochentie Micu-Klein din anul 1733 si in cea comitatenza din acelasi an, manastirea nu mai apare, in aceste documente este mentionata o biserica deservita de preotul Vassillia (Vasile), care avea un fiu de 2 ani. Preotul era unit si fusese hirotonit de episcopul Klein. Dupa conscriptia episcopului Micu-KIein, parohia unita numara 30 de familii (aproximativ 150 de suflete), iar dupa conscriptia comitatenza numara 34 de familii (170 de suflete).

  E posibil ca diferenta de 4 familii sa indice apartenenta acestora la Biserica Ortodoxa. Nefiind amintita manastirea si fiind indicata doar o biserica parohiala, putem conchide ca manastirea nu mai functiona si biserica era deservita de un preot de mir (avea un copil de doi ani). In anul 1745 o moara apartinand manastirii este ocupata abuziv de Colegiul reformat din Aiud15. Aceasta stire o aflam 16 ani mai devreme, in raportul protopopiatului Geomalului din anul 1750, insotind datele in conscriptia vicarului Petru Pavel Aron din acel an. ["si au fost o moara care a fost a bisericilor si au luat oscula cu Borosnioi de 7 ani (=1743)].
  
  In conscriptia mai sus mentionata, parohia unita Madzina avea o biserica, un preot, un crasnic si numara 332 de suflete (cea. 66 de familii). Manastirea nu e mentionata in conscriptie, dar existenta ei o indica raportul protopopesc amintit mai sus, unde se vorbeste de "biserici". Exista aici o neconcordanta: fie ca exista o a doua biserica, cea parohiala, neatestata in documente, fie ca biserica manastirii era cea parohiala. Nu stim daca preotul mentionat, al carui nume nu se da, era un calugar sau preot de mir.
inainte de anul 1759 se aseaza la manastirea Magina calugarul unit de origine sarba, Sofronie Pavlovic, venit de la manastirea Geoagiului. in timpul rascoalei Cuviosului Sofronie de la Cioara (175-1761), calugarul Pavlovic paraseste manastirea, revenind aici prin1762 cand este desemnat de vicecomitele Vajna sa aduca la Blaj o parte din averea mobila a manastirilor Ramet si Geoagiu. in octombrie 1764 Pavlovic se instaleaza din nou la Magina, ramanand aici pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
  
   La 29 august 1765 este trimis "in surghiun" la Magina, calugarul Silvestru Caliani, profesor la Seminarul din Blaj si prepozit al manastirii Sfintei Treimi, ca urmare a intrigilor episcopului Atanasie Rednic; la interventia clerului, insa, Caliani este readus la Blaj ca portar al manastirii blajene.

  La anul 1765, parohia unita Mundzina apartinea tot de protopopiatul Geomalului si numara 12 familii unite (60 de suflete), avea o biserica, un preot (Vassile), un cantor (Onul) si un clopotar (Many). Aceasta stire este confuza, deoarece manastirea nu e mentionata, desi exista, iar ca preot se da unul cu numele Vasile, nu Sofronie, incepand cu anul 1759, este posibil ca Sofronie sa fi ost mutat la alta manastire, cea de la Ciunga, cum reiese din documentele mai tarzii. Nu credem ca existau doua biserici (o manastire si cea parohiala), deoarece in consecinta nu este amintita decat o singura biserica. In anul 1766 parohia ortodoxa numara 146 de credinciosi (72 barbati si 74 femei), dar nu avea preot. In acest context trebuie sa se fi construit in a ll-a
jumatate a secolului 18 o biserica ortodoxa din lemn, cu hramul Sfintii Arhangheli, care va fi stramutata la anul 1820 in satul Decea.

  In anul 1774, manastirea apare cu un singur vietuitor, avea o vie si o padure. Numele calugarului nu se da, posibil sa fie tot Sofronie. In anul 1780 satenii din Magina se plang episcopului Grigore Maior de comportarea calugarului Teodosie cu care "n-avem nici o paciuire si nici dragoste nu-i" si il deplang pe Sofronie, mutat la manastirea Ciunga, pentru care "avem mare paciuire si dragoste, cat si prescuri ii mergea din sat, in aceiasi an, la 13 iulie, episcopul de la Blaj cere autoritatilor superior sa pedepseasca pe ortodocsii din sat, care au adus injurii egumenului manastirii, probabil lui Teodosie. In anul 1783 conflictul cu reformatii de la cotegiul din Aiud se redeschide, intrucat acestia isi insusesc venitul manastirii.

  In anul 1790 episcopul Bob trimite o ancheta la manastirea Magina, pentru a cerceta abuzurile savarsite de calugarul Macarie, vietuitor al manastirii25. Din anul 1795 dateaza raportul egumenului manastirii, Sofronie Pavlovic, catre vicarul general al Mitropoliei de la Blaj, Ignatie Darabant, prin care ii instiinteaza despre:

— activitatea sa de la manastirea Geoagiu (inainte de 1759), la manastirea Magina (dupa 1759), la manastirea Ciunga. Solicita mutarea de la Magina la Ciunga a celuilalt calugar, care nu putea fi decat Macarie. Sofronie se plange ca este acuzat de sateni ca fiind "bolund", aducand contraargument activitatea sa.
E posibil ca Macarie sa fi fost mutat la Ciunga, iar Sofronie sa fi murit in 1795 sau 1796, pentru ca incepand cu 1797 apare ca preot si calugar la Magina Gavril Ferent. Acesta la 26 martie 177 il instiinteaza pe episcopul Bob ca s-a deplasat la Abrud spre a-si plati o datorie de 6 florini unui farmacist de acolo. La 6 iulie 1797 protopopul Cosma al Aiudului se plange episcopului Bob ca preotul Ferent de la manastirea Magina nu vrea sa-si plateasca datoriile catre stat. Starea critica a manastirii reiese din adresa preotului Gavril Ferent din 14 decembrie 181229, in care se plange de starea grea in care se ala manastirea.Iin 1814, la solicitarea lui Ferent, episcopul Bob intervine in conflictul cu reformatii de la Colegiul din Aiud, angajand doi avocati care sa reprezinte manastirea in instanta; cei doi avocati fiind maghiari nu s-au prezentat in instanta, procesul parand pierdut. Bob intervine la guvern, lucrurile se clarifica, instanta da castig de cauza manastirii, dar cu toate acestea "colegianii" il opresc pe calugar sa- si aduca lemne din padurea manastirii: "n-aveau alt modru numai au sa pierim de frig, au sa taiem pomii cei de roada din gradina".
Alti calugari cunoscuti cu numele, fara sa le putem preciza anii de pastorie, care au activat in Magina, ca parohi-calugari, sunt: Grigore Ujvari31 si Nicolae Aldea32. Pastorirea lor trebuie plasata cronologic intre anii 1814 si 1835, cand este mentionat ca paroh Aron Preja. In cadrul statisticii de la 1831, Muzsina avea doua biserici, greco-catolica si ortodoxa: e vorba e biserica manastirii, cu hramul "Santa Treime" si cea construita din zid, jjttpa mutarea celei din lemn la Decea in 1820, cu acelasi hram al Sfintilor Arhangheli.

  Intre 1848 si 1855a pastorit profesorul-calugar Nicolae Marcu (1803-1867). in timpul revolutiei de la 1848-1849, chiliile calugarilor sunt inundate de maghiarii revolutionari, este afectat si acoperisul bisericii manastirii, restaurat de sateni cu sindrila in 1855.
Dupa anul 1848 manastirea si-a incetat activitatea, iar biserica manastirii devine biserica parohiala unita. Amintim pe scurt, preoti slujitori la acest sfant locas dupa anul 1855:

1) profesorul-calugar Nocolae Molnar (1855-1859)
2) calugarul loan Cacovean (1859-1862)
3) profesorul-calugar Toma Ieronim Albani (1862-1864)
4) preotul Nicolae Daramus (1864-1871 ) este ultimul paroh-calugar de la Magina. Din 1871 parohia e administrata de parohii uniti din Aiudul de Sus.

  La 22 martie 1873, printr-o adresa semnata de mitropolitul Blajului, acesta cere protopopului greco-catolic de Aiud, Aron Boieriu, sa-i dea un raport in legatura cu manastirea de la Magina.
  La 29 aprilie 1873, adica la o luna de la primirea dispozitiei episcopului, protopopul Boieriu ii trimite acestuia raportul cerut cu privire la starea manastirii. Se pune in raport ca biserica e mica, din piatra, fiind crapata la varful altarului. Bolta altarului si a tindei este din piatra, in 1855 a fost renovata si acoperita cu sindrila"cari acum s-au invechit" si ploua in biserica. In turn se afla un clopot mic. Sunt enumerate si cartile existente in biserica manastirii: Evanghelia (Blaj, 1817), Liturghier (Blaj, 1775), Evhologhion (Blaj, 1784), Octoih (Blaj, 1825), Minei (Blaj, 1838), triod (Blaj, 1843), Penticostar (Sibiu, 1841), Cazania (fragment). Casa parohiala era din piatra, acoperita cu paie. Aproape de casa era o poiata mica. Langa casa se afla un coser. Gradina avea 6 jugare si in ea erau 12 peri, 30 de meri, 5 ciresi si 20 de visini.

   Printre cei ce au vizitat manastirea de la Magina se numara si marele istoric roman Nicolae lorga, care scrie urmatoarele despre vizita sa la Magina: "intrebuintez seara pentru a merge, cale de trei sferturi de ceas, la manastirea din satul, curat romanesc, al Maginei ... Drumul, mandru si salbatic, se alipeste catre puntii Apuseni. De-a lungul unei "vai" saltarete, supt un delulet cu biserica alba a ortodocsilor se desfasoara satul in lung ... foarte multa vreme. Dupa ce-l mantui, in sfarsit, lasi drumul pe supt salcii si, trecand apa, patrunzi in livada de pomi a manastirii. La intrare se vede o mare poarta darapanata si ceva urme de ziduri. Biserica e de tot mica: un turnulet de lemn intr-un acoperis inalt se ridica peste zidurile scunde si groase, in zadar scotocim prin nauntru la lumina facliilor: nu iese la iveala altceva decat foi razlete din Cazania lui Varlaam si o icoana facuta in veacul al XVIII-lea supt un egumen care se numeste, dupa moda sarbeasca, Sofronie Pavlovici".

  In anul 1948 biserica fostei manastiri din Magina a redevenit ortodoxa, asa cum a fost pana in 1700. Considerand ca au o anumita importanta in istoricul manastirii, prezentam in cele ce urmeaza reparatiile si modificarile ce s-au adus bisericii de-a lungul timpului, si de care am avut cunostinta.

  In anul 1855 a fost reparata si acoperita cu sindrila. Biserica avea bolta altarului si a tindei din piatra, iar a naosului din scanduri, in prezent bolta altarului si a naosului este din scanduri, iar la tinda nu se mai afla bolta, cu plafon din scanduri. In 1863 s-a podit biserica, Tntrebuintandu-se 13 scanduri, iar In 1902s-au facut reparatii la bolta naosului si la padiment. in 1904 s-a acoperit biserica cu sindrila e catre mesterul loan Bodean, in 1909 s-au facut reparatii la biserica de catre mesterul Dumitru Pop si anume, la bolta si acoperis si s-a asezat o cruce pe turnul bisericii. Dupa spusele batranilor, tot atunci si de catre acelasi mester, cunoscut de popor sub numele de Demeter -mester zidar din comuna Garbova de Sus - s-a demolat peretele despartitor dintre pronaos (tinda) si naos, care ar fi avut zugraveala. De asemenea, atunci s-ar i vazut peretele dinspre altar (iconostasul care inca ar fi avut zugraveala. Dare sigure si scrise nu avem insa, nici despre pictura si nici despre persoana si numele vreunui pictor. In anul 1921 s-a reparat acoperisul bisericii cu sindrila, iar in anul 1927 s-au facut reparatii la acoperis, precum si la bota i la zidul bisericii, mester fiind Simion Nistor. in 1928 se maresc trei ferestre de la biserica, oua la naos si una la altar, lucru ce s-a hotarat de consiliul parohial inca din 1924.


  Reparatii capitale nu s-au mai facut pana in anul 1988, in timpul pastoririi preotului loan Fufezan. in perioada 1988-1992 s-a innoit acoperisul cu sindrila (lucrare executata de fratii Gheorghe si Vasile Negrea din Albac), s-a tencuit exteriorul si interiorul bisericii (mesterii Vasile Groza si Claudiu Felindean Jr. Din Magina), s-au facut lucrari de drenaj in jurul bisericii, s-a refacut, in interior, peretele despartitor dintre pronaos si naos, ferestrele din naos si cea de la altar au fost readuse la forma de dinainte de 1928, biserica a fost pavata cu caramida, a fost introdus curentul electric in biserica, s-a refacut zidul ce inconjura manastirea. Aici trebuie amintit faptul ca biserica a fost inconjurata cu un zid de piatra gros de aproape 1 m. A fost reconstituit la o inaltime de 50 cm, iar poarta din piatra a fost reconstruita in totalitate.

* Ca amanunt tehnic de constructie amintim faptul ca in peretele de la intrarea in biserica, in spatele usii, deoparte si de alta in zid, sunt doua nise mici, una din ele, cea dinspre miazanoapte avand o adancime de 1,40m. Usa se putea inchide pe dinauntru cu o bara de lemn servind, desigur, ca mijloc de aparare. Biserica fotei manastiri a fost sfintita la 26 iulie 1992 de catre inalt Prea Sfintitul Andrei, Arhiepiscopul Alba luliei (pe atunci episcop).

  In perioada 1997-1998 s-au facut sapaturi arheologice sub conducerea profesorului Gheorghe Petrov, de la Facultatea de Istorie si Arheologie din Sibiu. Prezentam mai jos cateva din concluziile trase dupa terminarea acestei companii: biserica "Sfanta Treime" prezinta un plan mai putin obisnuit in cadrul arhitecturii medievale cu caracter religios din Ardeal. Din acest punt de vedere biserica reprezinta un unicat in arhitectura religioasa din Ardeal, care nu-si gaseste corespondent in planurile bisericilor ridicate in mediul romanesc, nici in,ale cele ale bisericilor celorlalte confesiuni.

  Biserica Manastirii in anul 1972: in exteriorul bisericii au fost descoperite si cercetate douazeci si trei de morminte, in exteriorul lacasului nu au fost facute inmormantari. Inventarul funerar recuperat e la morminte se compune din monede medievale de argint, din secolele al XVI-ea - al XVII-lea, emisiuni din vremea lui Ferdinand l, Maximilian II, Matias II, Gabriel Bathory si Leopold l, doua cruci pectorale cu imagini incizate si in relief, margele de sticla, copci de tip mos si baba, catarame de curea, potcoave de cizma, precum si resturi din vestimentatia si incaltamintea defunctilor.

 Cercetarea arheologica a stabilit faptul ca in faza initiala, biserica a fost o constructie de dimensiuni foarte reduse, compusa din altar si nava (naos), avand lungime pe axa de doar 7,70 m in exterior. Fostul zid care inchidea la vest vechea nava a fost descoperit in fundatie, pe linia separatiei actuale dintre naos si pronaos. Acesta a fost demolat in intregime, probabil in cursul secolului al XVIII-lea, odata cu ridicarea actualului pronaos. Desi datele obtinute in urma cercetarii nu sunt foarte edificatoare, se apreciaza ca biserica veche a fost ridicata pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Spre sfarsitul aceluiasi secol, zidurile bisericii au fost sprijinite cu 4 contraforturi masive de zidarie, pastrate azi in fundatie, dispuse doua cate oua pe laturile de nord si de sud ale navei si altarului. La data de 9 martie 1998, manastirea a fost reactivata, vietuind aci trei calugari ortodocsi, sub ascultarea Prea Cuviosului Parinte Staret, ieromonahul Rafail Chira.

  In 2001 se afla in constructie corpul de cladire pentru chiliile calugarilor. Biserica a fost pictata in interior in perioada 2000 - 2001, de catre pictorii Angela si Constantin Barleanu din Turda. Prin reactivarea manastirii s-a revenit la situatia in 1611-1700, cand asezamantul a fost ortodox, intre anii 1700-1759 a fost unit, intre anii 1759-1762, cand a avut loc rascoala Cuviosului Sofronie de la Cioara, asezamantul a redevenit ortodox, intre anii 1762-1871 a fost din nou unit. Din anul 1871 pana in 1948 biserica a fot biserica parohiala unita, iar intre anii 1948-1998, biserica a fost din nou ortodoxa, neavand o destinatie anume.

Prin decizia 339 din 16.03.1998 a Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Albe. luliei, i s-a redat locasului destinatia initiala, aceea de asezamant monahal ortodox.